Poezie Primavara (7)

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,

Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,

Și când trezești la viață din scorburi cenușii

Atâția muguri veseli în codru și câmpii?



O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară

Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?

Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi

Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?



Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie

Covor de viorele trezite de sub glie?

Brândușele frumoase să treacă prin polei,

Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?



Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,

S-aduci în locul iernii fiorul primăverii

Iubirea să răsară ca florile de crini,

Din cioturile negre, din inimi de creștini!



Trezește azi poporul cu vânt de primăvară

Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!

Adu mireasma păcii, slăvite Creator

În inimile noastre cu har nemuritor!