Poezie Unirea Mare

Unirea Mare



Când s-a făcut despărţirea

Cea, dintre pământ şi cer,

Doamne-ai venit cu unirea

De-al învingie, pe Lucifer!



Aceasta-i unirea cea mare

Ce prin întrupare-ai făurit,

Punând tot cerul în mişcare

Să vadă-al ei tragic sfârşit.



Să se convingă acele lumi

Din Univers, care-au privit,

Că Lucifer, spre alte culmi

Avea un plan de îndeplinit.



În spectacolul de tragedie

Prin multe secole purtată,

A vrut s-atragă, în agonie

Dumnezeirea-Ţi întrupată!



Dar moartea a fost învinsă

Prin lacrime si prin sudori,

Şi fiind nenorocirea stinsă

,, Nu va veni de două ori!’’



Astfel păcatul, fiind distrus

Ce-a afectat vaste domenii,

Va fi-un proces, care-apus

Sfârşind după şapte milenii.



Iar marea taina a întrupării

În veacuri multe, viitoare,

Va forma ştiinţa cercetării

Despre Iubirea salvatoare.



Şi-anii sublimi, ai veşniciei

Ce-or trece fără de sfârşit,

Vor demonstra forţa tăriei

Prin Dragostea ce-a biruit.



Şi-n toate ce au fost create

De la atom pân’la-nsufleţire,

Un singur ecou va străbate:

Că ,,Dumnezeu este iubire!’’



Flavius Laurian Duverna

02 februarie 2007