Poezie Taina Nepătrunsă

Taina Nepătrunsă



O! Isus, al meu Mântuitor,

Mă plec în rugă către Tine,

Ca să-mi descoperi iubitor

Misterul Dragostei Divine!



Şi-n faţa tainei nepătrunsă

Care mintea n-o cuprinde,

Să văd întruparea ascunsă

Din veşnicie cum se-ntinde.



Si cât de uimitor ne-apare

Când în adâncu-i cugetăm,

Neînţeleasă-n rostu-i mare

Dacă am vrea să medităm!



Dumnezeu tare şi puternic,

Cu scutece, ai fost învelit,

Culcat în iesle, şi nevolnic

Pruncuşor mic, ai devenit.



Dar totuşi, erai Creatorul,

În plinătatea cea-ntrupată,

Acel ce-ai fost Superiorul

Oştirii de-îngeri, altă dată.



Deopotrivă, în demnitate,

Cu Tatăl în sublima slavă,

Te-ai contopit în entitate

Cu-o fiinţă mică, şi firavă.



Unind tot ce-i dumnezeesc

Te-ai învelit într-un mister,

Când trup luat-ai omenesc

Pentru-a face, scară la cer.



Flavius Laurian Duverna

02 februarie 2007