Poezie Nu am nimic să-Ţi dau

Mă`ntreb adesea plină de uimire

De ce atât de mult Tu mă iubeşti

Imi umpli sufletul de fericire

Şi prin lume cu grijă mă călăuzeşti.



Fără de Tine Doamne aş fi nimica,

Căci orice aş fi aici, totul e trecător,

Planuri şi ţeluri toate sunt ca clipa

Cu Tine însă astăzi am un viitor.



De ce ai fost aşa de bun cu mine;

Fără să-Ţi dau nimic m-ai căutat,

Ai întocmit un plan de mântuire

Să mă salvezi din lumea de păcat.



Atunci mi-am zis eu pentru Tine

în mănunchiuri fapte bune,am să strâng,

Dar când le-am cercetat mai bine

În Faţa Ta am căzut plângând;



Şi am încercat să-Ţi spun printre suspine,

Isuse aş vrea, dar n-am nimic să-ţi dau

Tu m-ai privit ,m-ai îmbrăţişat cu iubire,

Şi mi-ai şoptit: „inima ta o vreau"