Poezie Taine

Suntem făcuţi din lut, din ţărână

Şi-n ţărână ne vom întoarce.

Avem, inerent, o fire păgână,

Şi-n fire, pierzania zace.



Firea e cuibul în care-odrăslesc

Patimi, ispite, păcate...

Ca puii, acestea se nasc, apoi cresc

Şi-ncet, ne conduc înspre moarte.



E pusă în noi şi-o scânteie divină

Suflul de viaţă, de sus.

Spirit etern şi lut din Grădină

Toarse ca lâna pe fus.



În spirit se-ascund lumi creatoare

Lumi de idei neştiute;

Latente, în pas de neantizare,

Ori repezi ca zveltele ciute.



În trup hibernează sămânţa de moarte

Încolţind puţin cu puţin.

În spirit stau taine, cum slovele-n carte.

Şi el odrăsleşte-un destin!



Atâtea valori în fiece om –

Zumzet, ca-n stupul de miere!

Sigur, suntem unicate, şi-n gnom

Tezaure stau şi mistere.



Viaţa aceasta, atât cât ni-e dată

Nu e la voia-ntâmplării!

De ea vom da socoteală o dată,

Trecuţi de penumbra-nnoptării.



Treptele vieţii-s înalte şi multe :

Zbateri, iubire, durere...

Le urcăm încet, munte cu munte

Şi-n toate, trudă se cere!



Învăţăm, ne trudim, ne-avântăm, rostuim.

Ajungem chiar oameni cu nume,

Genii vor fi poate unii! Amin?

Totuşi suntem prunci în costume!



Niciodată n-om fi stăpâni, prometei,

Infinitul nu ne va fi supus!

Ce e ceresc, mai presus de idei,

Ni se dă din Preaplinul de sus.



Ni s-a dat! Căci tezaurul cel mai de preţ,

Valenţa cea mai plenară,

E Isus, darul cel mai măreţ,

Cea mai nespusă comoară.



În El se-odihneşte gloria, toată.

În El vei găsi ispăşitul,

Spre El cu mirare şi teamă înnoată

Început, necuprins şi sfârşitul.



Alfa – Geneza, Omega – splendoarea,

Izvorul oricărui izvod.

Iată misterul! Iată cărarea!

Iată-al speranţelor pod!



El face viaţa cu rost, cu folos,

O umple cu roduri cereşti,

Numai tu, numai tu suflet gol şi agnost

Nu te vezi, fără El, cine eşti!



Nu, nu-l vei afla-n eprubetă. Cultura

Nu-ţi va vorbi de Isus!

Deschide în rugă, cu tremur, Scriptura,

Scrisoarea trimisă de sus.



Citeşte-o cum ai citi un răvaş de la mama

Prin locuri mundane plecat.

Citeşte-o cu sete şi lacrimi, luând seama

Cum să te smulgi din păcat.



Pe cel care-ţi spune: "Nimeni nu ştie",

Nu-l lua în seamă, nu-l crede!

Isus este cheia către veşnicie

Domn peste tot ce se vede!



El ţine în mâini etern nehotar

Destinul, răsplata, zenitul;

De la cel mai mic proton corolar

Pân’la atotinfinitul!



Nimic nu se mişcă în praful gigant,

În Totul creat, fără El;

Degeaba îl neagă miopul savant

Cu-atâta bravadă şi zel!



Există un timp de plâns, care vine,

Şi-o vreme de saţ, totodată.

O clipă ce Tatăl o ştie, şi-o ţine

În chivot divin încuiată.



Copile, tu ia acest cuvânt – adevăr,

Fă-i loc în mărunta-ţi fiinţă

Tot sanctuarul tău de-ntrebări

Se va lumina în credinţă!



Bogat într-o dulce esenţă de cer

Şi-un zâmbet de nedumerire,

Urca-vei pe trepte de har şi mister

Din moarte înspre nemurire.





25.ian.2007