Poezie Drum european

Când filele istoriei se-ntorc

Şi "azi" e pasul dintre "ieri" şi "mâine",

Bobu-n clepsidră se transformă-n pâine

Şi-n teascul vremii strugurii se storc.



Noi ne închipuim că tragem sfori

Şi urmărim diverse interese,

Însă istoria încet se ţese

Iar noi rămânem simpli spectatori.



Suntem la răsărit de continent

Şi, mândri, azi păşim spre aderare,

Ni se deschide-o Europă-n care,

Cândva, era un creştinism ardent.



Pe-aici mai strigă sânge de martiri,

Vărsat lângă cărări apostolare,

Şi urmele Bisericii primare

În tainice amurguri dau sclipiri.



Secole-ntregi a colindat Cristos

O Europă gata de-nchinare,

Dar azi găseşte storuri şi zăvoare,

Iar creştinismul la mezat e scos.



Un păgânism îngrozitor, barbar,

Cuprinde Europa ca o plagă

Şi-un creştinism anemic, fără vlagă,

Mocneşte-ncet, un foc rămas doar jar.



Istoria s-a scris, am aderat

La Europa, casa noastră mare,

Dar nu uitaţi, nimic nu-i la-ntâmplare,

Prin noi, Stăpânul are de lucrat.



În România încă-i Foc divin

Iar creştinismul e la el acasă,

Şi dacă de europeni ne pasă,

Prin Europa cu Cristos pornim.



Dorita aderare, ieri doar vis,

S-a-nfăptuit, dar cu un scop anume:

Să ducem vestea mântuirii-n lume

Pe-un drum european, acum deschis.



Amin

Vulcan, 27 ian. 2007