Poezie Ce e iubirea? (1)

Ce e iubirea din neantul asfinţit?

Cum ştiu că sunt sau nu iubit?

Că inima-i datoare ca sa-mi spună

Că dragostea s-a frânt ca o pendulă!



Cum prinzi un vraci în propriile-i metehne

Ce plin de leacuri, rana a-vindecat.

Aşa-i iubirea când, printre antene

Pe om, cu-n lanţ de aur l-a legat!



Iubirea? Este o-taină plină de nesocotiri

Şi nu-i o lume ca din basme, şi nici poveşti, nici amintiri...

Dar, totuşi este-o realitatece poate dărâma un zid...

De multe ori o face bine, de alte ori, în mod perfid!



Şi ce mai e iubirea, decât jertfă nimicitoare,

Ce poate ridica un suflet, sau poate altul să-l doboare...

Un trist concert ce-i plin de graţii,

O mare lungă între naţii, un sânge ce îl au doar fraţii!



Iubirea? E-o colivie aurită cu nestemate-mpodobită!

E-o inima zburătoare, ce urlă-n foc ca o vâltoare...

E-un vânător cu arc măiastru, sau poate este un sihastru

Ce e agil, sau meditează, se teme, sau nu dormitează!



Aşa priveşte lumea toată,

Iubirea ca fiind o roată

Ce se învârte dubios!

Iubirea,... însă,... e ... HRISTOS!!!

Când spun: ISUS, s-a înţeles!

Tot ce s-a spus... nu are sens!!!