Poezie LA TRONUL INDURARII...

LA TRONUL ÎNDURĂRII...



La tronul îndurării îmi ’nalţ acum simţirea

E timpul închinării, încep destăinuirea

E linişte în jur, tic-tacul inimii se-aude

Şi taina-nchinăciunii cu putere mă pătrunde

Să am deplin acces la Harul revărsat,

Să stau ’naintea Creatorului glorificat,

Să pot împărtăşii cu El situaţii delicate

Şi să-mi asculte vorbele parcă tremurate

Toate aceastea, desigur, nu mi se cuvin

Dar mila Tatălui e ca parfumul unui crin

O, nu există-n Univers dragoste mai mare

Cum să nu răspund la dulcea Lui chemare?

Sunt copleşit de farmecul tainicelor clipe

Dorul veşniciei zboară pe-a vântului aripe

N-am nici o teamă în cămăruţa solitară

Şi parcă n-aş dori să mă mai duc afară

De grijile cotidiene aicea mă desprind

Şi toate sentimentele cereşti mi se aprind

E locul unde gust crâmpeie de eternitate

Şi unde sunt îmbrăţişat de Sfânta Trinitate

De-acolo-mi iau provizii să pot parcurge-apoi

Prin lumea pribegiei, prin lumea de nevoi

Mă întăresc trupeşte şi-n duh mă întăresc

Popasu-acesta sfânt nespus îl preţuiesc

La tronul îndurării făptura-mi frământată

Se linişteşte în atmosfera binecuvântată

Primeşte-nviorare, primeşte-un nou avânt

Să pot păstra cu cinste preasfântul legământ.



gc/20 ian.2007