Poezie Tigrul e răpus și-nfrănt

Tigrul e răpus și-frânt,

Leul este tot flămând,

Oaia nu a apucat,

Păstorul l-a alungat.



Lupul dă mereu târcoale

Dar rămâne doar cu bale,

Că foamea nu-și potolește.

Păstorul oaia-și iubește.



Pentru ea a suferit

Și cu sânge a plătit.

De când era un mieluț

Până mare s-a făcut.



De aceea o iubește

Și nici nu o părăsește.

Și atunci când îi e greu

O ia pe umărul Său.



Și o poartă și o duce

Unde e iarba mai dulce.

Hrană din belșug îi dă

Să fie sănătoasă.



Și ea îi aduce roadă,

Îi dă miei și pe zăpadă

Când vede că e iubită

Și de păstor îngrijită.



El cântă din fluieraș

Și ea saltă pe imaș.

O, ce minunat tablou!

Parc-ar fi Isus și eu.