Poezie Despărţire...

Din drumul meu eu astăzi m-am oprit,

Al meu Stăpân chematu-ma acasă

În urmă las tot ce-am avut şi am iubit

Şi îmi i-au zborul spre-o ţară mai frumoasă.



Pe ne-aşteptate înserarea vieţii m-a cuprins

Şi tot ce am facut în urma mea rămâne

Cu lacrimi şi zbucium şi atâta dor nestins

Încredinţez totul în mâna ta Stăpâne.



Cu dor arzând mă nalţ , mă-ndrept spre Tine,

Spre hotarul de dincolo, spre zări mai senine,

Iar pentru cei rămaşi ,ai mei copii în lume

Îndrept cu-o ultimă suflare în taină o rugăciune.



Eu alergarea pe acest pământ mi-am sfârşit,

Pe cei ce mi i-ai dat, de lume i-am ferit

În inima lor cu trudă al Tău cuvânt am sădit,

Să-i ştiu ai Tăi Isuse e tot ce mi-am dorit.



Păstreaza-i în credinţă, păstreaza-i în veci fraţi,

Şi nu-i lăsa s-ajungă în lume desbinaţi

În inimi să le ardă al dragostei văpăi,

În rugăciune şi-n cântare să fie fraţii Tăi.



Să nu laşi ca-ntristarea să treacă al ei hotar

Tu sufletul lor umple-l cu-al mângăierii har,

Oricât de grea şi crudă-i, durerea despărţirii

Există o zi a revederii, o zi a nemuririi.