Poezie O MINCIUNA

O minciună

Ca să spună,

Omul se gîndeşte,

Dacă-i zice bun venit,

Sigur că e păcălit

Şi e stîns ca-n cleşte.



C-o minciună,

Mai adună

Altele cu ea,

Şi ruşine şi ocară,

Şi atunci a lui povară

Este tot mai grea.



O minciună e-nvelită,

Şi împodobită

La prima vedere,

Şi-i de ştiut

Că tribut,

Momentan nu cere!



Spunea

Cineva,

Şi este aşa;

"Minciuna nu costă...v-a costa!"



C-o minciună..

Scapi nu-i glumă

De necazuri ce apar

De bătaie,

De pîrnaie,

Scapi, dar temporar!



C-o minciună,

Ce nu-i bună

Poate te ridici,

Dar să şti

Că-ntr-o zi

Sigur ai să pici!