Poezie Toți cei din Adam născuți

Toți cei din Adam născuți

În păcat sunt zămisliți

Și oricât de buni ar fi,

Ei, nu vor putea moșteni

Împărăția cea Divină.

Chiar de nu au altă vină...

Ei, nu pot a O-nțelege

Și-a Ei taine să dezlege...

Căci omul se zămislește

Și este născut trupește

Într-un mediu de păcat

Care-l ține încătușat,

Fără chip de eliberare

Doar prin propria putere.



Firea umană-i pervertită!

Chiar de-ar fi-mbunătățită,

Va respinge-orice sfințire

Și-orice har de mântuire.

E-atât de perversă și rea

Că de mediul ei nu vrea

Nicicum a se separa!

Ca să ne poată elibera

Din această stare grea,

Domnu-a trebuit să ia

Chipul nostru, să devină

Un nou Adam, fără de vină

Și fără de vre-un păcat;

Să nască un neam curat,

Curățit de-aL său Cuvânt

Și născut din Duhul Sfânt,

Ca să aibă o altă fire

Și un alt mod de gândire

Ca-n lumea plină de mizerie

Ei, să poată trăi-n sfințenie.



Nădejdea vie și nouă

E-n Hristos. Vă spun și vouă

Că pentru rasa umană

Există-o Cerească hrană,

Un Izvor de Apă Vie,

Și-o Cale spre veșnicie:

E Hristos, Mielul Preasfânt

Care-a venit pe pământ

Pentru- a ne elibera

Din robia noastră grea.

Pentru noi S-a pus pe cruce,

Prin a Lui moarte să împace

Tot ce este pe pământ

Cu Dumnezeul Preasfânt.

Luând al nostru păcat

Pe cruce Duhul Și-a dat,

Dar a treia zi, a înviat

Și-apoi la ceruri S-a-nălțat,

Fiindcă jertfa Lui preasfântă

A fost atotsuficientă

Și-a satisfăcut pe deplin

Dreptatea și scopul Divin.



Când în inimă-L primim,

Noi prin moartea Lui murim

Față de orice păcat.

Cu-n cuget nou și luminat

De Cuvântul Domnului

Și conduși de Duhul Lui

Putem voia-I înțelege

Și-mplini sfânta Sa Lege,

Iar Împărăția cerească

Va crește în inima noastră.

Născuți dintr-a Lui sămânță

Moștenim a Lui viață

Că-avem scrisă în inimă

Toată Legea Lui Divină.



Zaragoza 24/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)