Poezie Poartă în cer

Rom. 4:7



Lumina-ncet coboară pe o undă

Ύn conștiințele-ngropate-n amorțire,

Vibrațiile-i încearcă să pătrundă

În firea ce se luptă să ascundă

Păcatul și ruina din simțire.



Cuvântul își găsește adăpostul

Ύn unghere ce par de mult uitate,

Atâtea amintiri ce-și caută rostul,

Altare ce induc în minte costul

Iertării, absolvirii de păcate.



Zidește Adevărul temelie

Și piatra de hotar Isus Hristos,

Aduce azi suprema Sa solie,

O poartă-n cer, un drum spre veșnicie

Și pentru sfânt și pentru păcătos.



Un trup însângerat și o colină,

O cruce și un Mare Ύmpărat,

Un suflet condamnat, fără de vină,

O Stea în întuneric, o Lumină,

Un gir pentru acel ce-a fost iertat.