Poezie Ţi-am promis

Ţi-am promis că voi sta în spărtură

În veacul acesta agnost

C-am să fiu un ciot de Scriptură,

Epistolă vie, cu rost.



Ţi-am promis că voi fi alinare

Celui mai schimnic orfan

Voi rupe un strop de-ndurare

Din Tine,-al iubirii ocean.



Nu voi pune o rece glazură

Şi nici un petec bombast

Pe rana fără măsură,

Pe-un suflet cu ochiul agast.



De-aş fi un apostol ciudat

Ciubăru-mi prin arşiţi purta-voi

Şi chiar un lepros lepădat

Cu lapte din cer adăpa-voi.



Ţi-am promis şi voi fi ce-am promis!

Din pomul bogat de la cruce

Tăia-voi un ram de-ametist

Şi-n lumea nevoii-l voi duce.