Poezie S.O.S. din iad

S. O. S. DIN IAD



Luca 16: 19-31

******************

Se lăfăia bogatul

Avea tot ce-şi dorea,

Le-a obţinut pe toate

Demult – prin muncă grea

El se mândrea acum

Cu casa-i uriaşă

Dar toţi puteau vedea

Privirea lui trufaşă.



Averea lui imensă

Doar fală îi dădea

S-arate tot ce are

Lui tare îi plăcea

Se îmbrăca în straie

De-o rară eleganţă

Voia să răspândească

Un aer de prestanţă.



Sărmanul Lazăr zilnic

La poarta lui venea

Spera că poate...poate

Noroc el va avea

Spera în îndurarea

Celui ce sta în vilă

Gândea că într-o zi

Bogatul va da milă...



S-ar fi hrănit săracul

Doar cu fârâmituri

Nu-i trebuiau bomboane

Sau vin sau prăjituri

Ce-a mai rămas pe masă

După ospăţul mare

Putea să lecuiască

A lui înfometare.



Zadarnică speranţă,

Zadarnic-aşteptare

Căci nici de data asta

El n-a primit mâncare!

Şi adormiră iar

În şanţul de pe stradă

Sperând că mâine, poate

Bogatul o să-l vadă.



Dar mâine va-ntâlni

Exact aceeaşi soartă

Când va întînde mâna

La ’cea sinistră poartă

Doar câinii s-or hrăni

Din ce-a rămas la masă

Ei meritau din plin

Erau de rasă-aleasă!

***



Ne spune Sfânta Carte

În Luca – precum ştiţi

(Acum s-ar cuveni

Pasajul să-l citiţi)

Că ambii au murit

La vremea hărăzită

Şi au primit apoi

Doar partea cuvenită...



Bogatu-a fost luat

La locul infernal

Unde domneşte noaptea

(Unde-a ajuns Nabal)

Acolo unde bezna

Se taie cu cuţitul

Unde ajunge hoţul

Curvarul, rătăcitul...



E-un loc fără cântări

Şi fără rugăciuni

Acolo remuşcarea

Creează viziuni

Şi-aşa-l văzu pe Lazăr

În sânul lui Avraam

Se desfăta acolo

Cu cei din sfântul neam...



Îl năpădiră plânsul

Dar ce folos acum?

Căinţa-i prea târzie

În jur e numai fum

Să ’nalţe-o rugăciune?

Să strige tare, tare?

Şi-a amintit că-n vilă

Trăia în desfătare...



Şi-a amintit de viaţa

Trăită pe pământ

Când a făcut cu lumea

Un sacru legământ

Când n-avea timp de suflet

Să-i dea şi lui mâncare

Şi astfel deveniră

Bolnav de nepăsare...



Şi astfel îşi văzură

Ca într-un film trăirea

Când gândul îi era

Să-şi satisfacă firea

Când nu vedea în jur

Nevoi şi suferinţe

Şi nici copii orfani

Nici plâns, nici neputinţe



***

Extragem multe lecţii

Din textul indicat

Citiţi-l înc-odată

Cu-n duh smerit, predat

Scriptura toată-i dată

Spre-a noastră lămurire

Acei ce n-o-mplinesc

Ajung în rătăcire.



În primul rând aflăm

Din pilda prezentată

Că locul pocăinţei

Nu-i lumea cealaltă

Semnalul S(e). O. S(e)

Lansat pentru-ajutor

Se risipeşte-n focul

Nebun, mistuitor...



E prea târziu acolo

Să strigi pentru-ndurare

Acolo nu mai este

Nici milă, nici scăpare

ACUMA este ziua,

Momentul decisiv

Să faci un legământ

Cu Tatăl milostiv.



E important apoi

Să ştie fiecare

Că nu-i păcat să ai

O bogăţie mare

Dar dacă bogăţia

A devenit stăpână

Automat te duce

În lumea cea hapsână...



A fost bogat şi Iov

Şi-Avraam a fost bogat

Dar ei de Domnul slavei

Nu s-au îndepărtat

Iar scopul lor suprem

Nu sta-n acumulări

Ci în umblare sfântă

Pe sfintele cărări.



La fiecare-n parte

Răsplata va fi dată

În ziua hărăzită

(O zi de Judecată)

Cei ce-au negat pe Tatăl

Pe veci se vor căi

Iar cei răscumpăraţi

Cu El în rai vor fii.



Nicicând să nu uităm

Suprema-nvăţătură

Există iad şi rai

Şi dragoste şi ură

Dar tot ce-acuma dăm

Noroi sau puritate

Are un larg ecou

Azi...şi-n eternitate.



gc/15 ian. 2006