Poezie Umblând pe ape

"Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. (Matei 14:29)



Cu tonuri tot mai închise de gri

Se lasă-nserarea, tăcută, pe ape

Şi-un vânt duşmănos, ce talazuri stârni,

Opreşte corabia-n larg, spre a fi

Departe de ţărm, de adâncuri aproape.



Latente primejdii, venind din abis,

Dau ucenicilor îngrijorare

Când, deodată, tabloul descris

E animat de-o fiinţă de vis

Ivită din neguri, călcând, ferm, pe mare.



"E o nălucă!" – ucenicii-au ţipat,

Însă Isus a venit mai aproape;

"Dacă eşti, Doamne, Tu"– Petru a mai strigat,

"Porunceşte să vin către Tine, îndat'

Păşind hotărât, ca şi Tine, pe ape."



"Vino!" i-a zis, cu iubire, Isus

Şi el a pornit către Domnul, pe mare,

În clipe pătrunse de-un farmec nespus,

Cu valul sub talpa lui rece supus

Şi ochii în flăcări privind către zare.



"Vino!" răsună chemarea şi-acum,

Chemare vibrându-ţi întreaga fiinţă,

Porneşte spre El şi forma-se-va drum

Pe ape, pe aer, pe flăcări, pe fum,

De priveşti către cer şi păşeşti prin credinţă.



Amin

Vulcan, ian. 2007