Poezie Însărcinare divină

Când Dumnezeu, în planul Său divin,

A hotărât să-Şi scoată din robie

Poporul, după secole de chin,

Ales-a ca-mputernicit deplin

Pe Moise, când vorbitu-i-a-n pustie.



Nepregătit, Moise s-a eschivat:

"Cine sunt eu, de mă trimiţi pe mine?"

El se vedea prea mic, neînsemnat,

Dar Dumnezeu pe loc i-a replicat:

"Eu te trimit, deci Eu voi fi cu tine."



"Dar uite, Doamne, cu ce mă confrunt,

Tu mă trimiţi, dar ei vor vrea să ştie

Numele Tău, ce nu-i doar amănunt."

Spune-le, Moise, Eu Sunt Cel ce Sunt

E numele Meu pentru veşnicie."



"Şi dacă totuşi nu vor asculta?"

- A început din nou şovăiască -

Şi Domnul a făcut, prin mâna sa,

Trei semne, pentru a consolida

Însărcinarea sa dumnezeiască.



"Doamne,Tu ştii că eu vorbesc mai greu",

Mai zise Moise, încercând să scape.

"Dar, Moise, toate-s de la Dumnezeu,

Şi gura ta, nu am făcut-o Eu?

Tu du-te dar, Eu îţi voi fi aproape."



"Trimite, Doamne, pe altcineva",

A mai făcut Moise o încercare

Menită pe Cel Sfânt a-L mânia:

"Tu du-te la Aron, el gura ta

Va fi de-acum, cât veţi fi în lucrare."

***

Nu ţi se pare că ai întâlnit

Şi-n viaţă, situaţii similare?

Nu-ţi aminteşti când Domnul ţi-a vorbit

Printr-un Cuvânt puternic, desluşit,

Iar tu L-ai refuzat cu-nverşunare?



Moise, până la urmă, a-nţeles

Că voia sfântă trebuie-mplinită,

Şi că atunci când Domnul te-a ales

Tot El e cel care îţi dă succes.

Nu crezi că-i o problemă lămurită?



Domnul mai are oameni în Egipt

Robiţi, orbiţi, lipsiţi de idealuri,

Şi chiar de te vezi mic, nepregătit,

Pe tine Domnul te-a-mputernicit

Să-i treci prin Marea Roşie, prin valuri.



Să îi conduci printr-un pământ arid

Spre Stânca vieţii, plină de izvoare,

Fiindu-le spre Ţara Sfântă ghid,

Şi-ntr-un climat otrăvitor, perfid,

Să îi fereşti de falsa închinare.



Nu cântări lucrarea Celui Sfânt

Şi nu o raporta la a ta stare,

Oricum eşti mic însă, pe-acest pământ,

Domnu-ţi trasează calea prin Cuvânt,

Asumă-ţi deci divina-nsărcinare.



Amin

Vulcan, 16 ian. 2007