Poezie Nu strica Cuvantul

2Cor.2.17)



Se fac în toate destule sticaciuni,

ce unele cu greu mai sunt înlaturate.

Dar cea mai mare dintre urâciuni,

e când se strica a Domnului parte.



Când strici ceva frumos si de valoare,

e greu sa poti recupera sau strânge.

Dar ce-i cumplit si pagubos ce doare,

e atunci când Duhul din noi se stinge.



Unii asculta Cuvântul si-l traiesc cu zel,

iar altii sunt neatenti si-l încalca!

Se poate ca si unii si altii într-un fel,

sa-l strice, atunci când se...îmbraca!



Ascult Cuvântul cu drag si cu placere

si-l strâng în inima voios!

Dar când vine necazul si ispita-n tacere,

dovedesc cât Il iubesc pe Cristos.



Zilnic citim si Duhul Sfânt ne spune:

sa-I fim ascultatori, evlaviosi si buni!

Insa pe noi nu poate sa ne-adune,

în veghe, în post si-n rugaciuni.



Se strica Cuvântul prin vorbe si prin fapte,

Care nu-s placute Domnului si la oameni.

Tu de vei crede si-I vei da dreptate,

Vei strânge la seceris...ceea ce sameni!



Dar el se mai strica prin scris si purtare,

asa cum atâtia îl facem din plin!

Dar Domnului de-I vom da ascultare,

Il vom împlini în totul, cu da si amin!