Poezie NU VOI INCETA...

NU VOI ÎNCETA...



Nu voi înceta să-İ dau onoare

Celui ce din hău m-a ridicat,

Celui care-mi dă scăpare

Şi mă ajută-n orice încercare:

E Tatăl Creator în veci glorificat.



Nu voi înceta să cred în nemurire,

În Ierusalimul plaiului ceresc

Acolo voi avea o veşnică unire

Cu-Acel ce-mi este Domn şi Mire

(În Legea Lui mă odihnesc)...



Nu voi înceta să las în mine

Voinţa Lui să-mi fie far

Să ştiu ce-i rău şi ce e bine

Ce-i demnitate, ce-i ruşine

Ce e curat şi ce-i murdar.



Voi continua să iau din Carte

Comoara de poveţe şi lumini

Ea-mi spune de viaţă şi de moarte

Şi cum să am de ceruri parte

În mediul purităţii ca de crini.



Când solii urii vin s-omoare

Credinţa-n viaţa de apoi

Le spun că nimenea sub soare

Să-mi fure crezul nu e-n stare

Că-n mine-i Harul dat - şuvoi.



Nu voi înceta să dau de ştire

Tuturor pe care-i întâlnesc

Că doar a Cerului Oştire

Poate învinge-o-mpotrivire,

Poate-nfrunta un duh lumesc,



Că nu există-n lumea mare

Pace mai profundă ca-n Isus

Şi că acel ce-n viaţă n-are

Prezenţa-İ binefăcătoare

Va regreta nespus...nespus.



Să-mi dea tot aurul din lume

De Domnul vieţii nu mă las

Doar El e-n stare să mă-ndrume,

Să-mi dea cerească-nţelepciune

Şi să mă scoată din impas.



Sunt hotărât: mă duc ’nainte

Sunt animat de-un ţel preasfânt

Cu mine-alături e-un Părinte

Ce-mi dă curate-nvăţăminte

Să pot să-nfrunt al lumii vânt.



Mereu îmi voi deschide fiinţa

La tot ce-i pur, tot ce-i divin

C-aşa îmi satur conştiinţa

Şi îmi asigur biruinţa

În viaţa mea de pelerin.



dec. 2006