Poezie Luminã

Ca-n fiecare iarnã, în luna lui undrea,

Pãmîntul s-a ascuns supt pãturã de nea;

Sub voal ornat cu brazi, şi cu a lor cetinã-

E-mpodobit pãmîntul de daruri şi luminã

Şi s-a depus efort, sperând cã vine-o stea.

Aşteaptã omenirea un semn, sau o minune,

Ce nu are nevoie de post sau rugãciune.

Aşteaptã pe Crãciun, care-a adus ninsoare

Când spiritul Crãciunului încet, încet dispare.

Şi nu e nimeni, nimeni a le spune?

Degeaba le e bradul împodobit feeric,

Dacã stau ca pãmîntul, ascunşi în întuneric

Şi nu e nimeni, nimeni sã le-arate

Care e steaua ce lumineazã cu-adevãrat în noapte?

Cristos din nou coboarã şi-astãzi pe pãmânt;

I-ar place sã se nascã `n-al minţii tale gând,

În inima-ţi sã-i dai întâiul loc de-onoare.

Eşti gata sã-L primeşti Crãciunul ãsta oare?

Sau l-ai lãsat deja pierdut

În al tradiţiei trecut,

Şi-aştepţi sã vinã fulgi de nea

S-ascundã ei povara ta?

Te-acoperi cu fasciculi de curent,

Sã stralucesti ca bradul, eminent?

Sau porţi în inima-ţi o stea,

Care reflectã, zi de zi, lumina Sa?