Poezie Jurnal la sfârşit de veac

Şi astăzi sunt, Isuse, atâţia care

Ar vrea să Te omoare, ca Irod!

Te-ar răstigni pe-o cruce şi mai mare

Şi-ar folosi chiar arme nucleare

Între pământ şi cer să nu fii pod.



Şi astăzi sunt Ahabi şi Sanbalaţi,

Vrăjmaşi înverşunaţi lucrării Tale!

De ură şi venin intoxicaţi

Ar vrea, copiii Tăi - decapitaţi,

Scăldată-n sânge a credinţei cale.



Şi astăzi afli împotrivitori

Zicând că mântuirea e un mit!

În breasla lor de călăuzitori

Găseşti armate de legiuitori

Ce pun poveri pe sufletul trudit.



Şi astăzi sunt mulţimi cu inimi sloi

Fără căldura dragostei divine!

Au bogăţii, palate, jilţuri moi

Dar toate sunt clădite pe noroi

Căci nu Te au, Isuse, Domn pe Tine!



Şi astăzi sunt atâţia prefăcuţi

Au zâmbet arcuit, de curcubeu!

Dar la mânie sunt aşa de iuţi,

La Golgota, prin Duh, nu sunt născuţi

Şi nu-L cunosc pe Viul Dumnezeu.



Şi astăzi sunt, Isuse,-atâţi sărmani

Cu sufletul împovărat de vină.

Religia, credinţa lor prin ani

E în oracole, tradiţii, ori în bani

Neluminaţi de sfânta Ta lumină.



Şi astăzi sunt atâţia Farisei

Făloşi, că-s descendenţi din Avraam.

Pretind a fi ai turmei Tale miei

Dar mai degrabă sunt şacali şi lei

Ce iar Te-ar condamna la stâlp infam!



Şi astăzi sunt atâţia Cărturari

Cu-naltă, ştiinţifică alură.

Ar trebui ca ei, aceşti hoinari

Ai cărţii, ai moralei fântânari

Să scoată apă vie din Scriptură.



Şi astăzi sunt Caiafe şi Pilaţi

Legaţi la ochi, orbiţi de-al beznei prinţ.

Din doi duşmani au devenit doi fraţi

De-acelaşi interes îmbrăţişaţi:

Stăpâni peste-a-ntunericului ginţi.



Şi astăzi sunt, Isuse, legiuni

Cu specială, sinistră menire!

Dezideratu-acestei uniuni

Formată din a lumii naţiuni

E a opri slăvita-Ţi revenire!



Şi azi răsar, cum totdeauna-au fost

Arianişti, agnostici, umanişti.

Perpetuând conceptul lor agnost

Şi dând minciunii sigur adăpost

O vizuină sunt, de anticrişti.



Şi astăzi sunt atâţia apostaţi

Au temple, catedrale, au moschei!

În cugete, ei nu se simt mustraţi

Şi nu grăbesc a fi eliberaţi

O, Doamne bun, ai milă Tu de ei!





Dar ai, Isuse drag, şi ucenici

Priveşte-a lor coloană, ce-i pe drum!

Poate din Univers se văd prea mici

Poate părem o mână de furnici

Suntem însă Scântei 'n-al Terrei scrum!



Nimic nu ne-nspăimântă şi ne-nfrână

Trăind în greaua viaţă pe pământ.

Suntem conduşi de mâna Ta stăpână,

Vom duce Evanghelia Ta până

E saturat Pământul de Cuvânt!...



Acest jurnal e descurajator,

De rele veşti întreaga lume-i plină!

Ne vino Tu, Isuse,-n ajutor,

Ne du în Carul Tău biruitor,

Şi astăzi, când a veacului cortină

Se-nchide peste noi încetişor,

Ne poartă Tu pe aripi de lumină.





Dec.12.2006