Poezie La cumpăna anilor

Cu şuierat prelung, scrâşnind din roţi

Se-opreşte o clipă trenul vieţii-n gară,

O clipă doar însă-i de-ajuns să poţi,

Privind traseul, harta, să socoţi

De eşti pe drumul de odinioară.



În gară-i forfotă, turişti puhoi,

Şi-ofertele turistice te-mbie

Cu noi trasee, cu tentaţii noi,

Dar tu priveşte-o clipă înapoi

Şi-apoi în faţă, către veşnicie.



Traseul trebuie să fie drept

Căci din Cuvânt s-a folosit dreptarul,

Tu dovedeşte deci a fi-nţelept,

Tentaţiilor dârz să le ţii piept

Căci ai bilet şi-i achitat cu harul.



Drumul spre cer nu-i nicidecum uşor

Căci nu e defilare-n strai de gală

Şi nici nu străluceşte prin decor,

Însă-l asigură pe călător

De fericire-n staţia finală.



E un drum drept, cum alte drumuri nu-s,

Ducând spre ţintă fără ocolire,

E calea sigură ce duce Sus

Şi prin această Cale, ce-i Isus,

Suntem îndreptăţiţi la moştenire.



În gara dintre ani, priveşte, vezi

Cum linii se-ntretaie, cum e cazul,

Este momentul să analizezi

De eşti pe calea bună, şi de crezi

Că nu-i aşa, mai poţi schimba macazul.



Amin

Vulcan, 29.12.06