Poezie Toată casa mea

Doamne, ce minunat ai putut fi

când Te-ai gândit să-Ţi faci o mică Împărăţie

din părinţi, bunici şi nişte copii.

I-ai adunat pe toţi în jurul unei vetre,

i-ai strâns pe toţi în jurul unei pâini.

E lucrul cel mai frumos

ce Ţi-a ieşit din mâini!



Şi pentru cine ştie să-nţeleagă

minunea aceasta pe care o numim

"casa noastră",

este frumoasă numai întreagă.

De ne-ar lipsi bunicii, am fi fără glorie

ca un popor fără istorie.

Dacă tata ar pleca afară cu gloata

cât de trist ar fi băiatul,

ce nemângâiată ar rămâne fata!

Dacă mama ar pleca şi nu ar mai reveni

inima casei s-ar opri.

Frumos ne amintim de Moise când repeta

mereu lui Faraon:

"Noi şi tot ce este al nostru

vom merge să slujim Domnului!

Frumos ne amintim de Iosua care spunea:

"Eu şi toată casa mea".



E spre seară...

Dar dinspre cer se aud osanale;

De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?

Fiindcă pe pământ un copil se roagă

pentru fratele lui mai mic,

pentru sora lui mai mare.



E spre miez de noapte...

De ce-o fi printre stele atâta bucurie

că nu poate să adoarmă nici una din ele?

Fiindcă pe pământ se aud nişte şoapte...

E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi

să-i fie copiii cuminţi.



E în zori de zi...

Dar parcă luceferii acum se aprind

lumina garanţie să-şi trimită

spre fruntea unui tată

ce-n rugă cere să-i fie casa ocrotită,

de cer luminată.



Doamne, mai mult decât apă şi pâine,

mă rog şi eu pentru casa mea

de azi şi de mâine.

Pentru ai mei care sunt,

pentru ai mei care vor veni

pentru că ştiu că nu departe, într-o zi,

Mă vei întreba:

"Unde-ţi este casa pe care ţi-am încredinţat-o?"

Iar eu vreau să-Ţi răspund:

"Doamne, iat-o!"

Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta.



Aşa, adesea mă surprind plângând de bucurie

că sunt în minunata Ta Împărăţie

şi-i casa mea acolo, lângă Tine:

bunicii, cu-nţelepciunea lor despre ce-i bine,

tata, cel care-a fost cu trudă pe pământ

şi mama cu iubirea,

fraţi, surori - toţi sunt.

Numai de-un singur gând m-aş tulbura:

că-mi va lipsi de-acolo cineva...

De aceea

în fiecare seară şi-n fiecare zi

îi strâng pe toţi şi-i fac mănunchi de bucurii.

Cu îngerii îi fac prieteni

și-i trec pe toţi din stea in stea

și-i trec prin cântecul iubirii...

Ascultă, Doamne, ruga mea

şi mută-n ceruri toată casa mea.





(înscrisă de Nicholas Dinu, la 28 decembrie 2006)