Poezie Lăsaţi-mă să cred

Lăsaţi-mă să cred într-o iubire

Cum n-a mai fost o alta pe pământ!

Iubirea coborâtă din Mărire

Care S-a dăruit spre răstignire,

Ca s-o descriu, nu pot, în slab cuvânt!



Lăsaţi-mă să cred în ieslea mică

Unde-a venit eternul Creator!

Smerirea Lui pe mine mă ridică

Şi viaţa cu rodire mi-o înspică

Când înţelept, la staul, mă cobor.



Lăsaţi-mă să cred într-o minune

Cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi!

De ea şi veşniciile vor spune,

Nicicând povestea ei nu va apune

Ci va-nflori în cântec zi de zi.



Lăsaţi-mă să cred într-o iertare

De care fiecare om e tributar!

Ea-i dată amăgitelor popoare

Şi n-are margini, n-are stăvilare

Ci-i oferită tuturor în dar!



Lăsaţi-mă să cred în veşnicia

Spre care inima umană năzuieşte.

Acolo mi-e sfârşită drumeţia,

Acolo mă voi înveli cu bucuria

Cum crinul în parfum se înveleşte!



Lăsaţi-mă să cred în Jertfa sfântă,

Să mă aplec sub crucea Lui, umil.

Când Harul ei în inimă-mi se-mplântă

Întreaga mea dimensiune cântă!

Lăsaţi-mă să cred ca un copil!



Lăsaţi-mă să cred în Dumnezeu,

În Cel ce-I şi Lumină şi mister!

Spre El mi-e ţinta, dorul, zborul meu

De El mi-e sufletul flămând, mereu,

Lăsaţi-mi calea liberă spre cer!





Dec.22.2006