Poezie Trec anii

Trec anii

( Marți, 9 mai, 2006 )



Trec anii şi cad petale rând pe rând

Şi frunze, flori, cu toate se-ofilesc

Şi unii râd, iar alţii merg plângând

Unii se bucură, iar alţii-ncă trudesc.



Trec note căzând ușor pe-al vieții portativ

Şi-astfel se scriu melodii, sonate, uverturi

La unii, dar la alţii nu e nimic constructiv

Sunt doar niște sunete - stridente lovituri.



Nori, soare, umbre de necaz şi bucurie

Şi totuși pentru cer nu-s doar trandafiri

Pentru acei cari încă nu vor să ştie....

Spre rai se merge-adesea şi prin spini.



- Sunt obosit, va zice cineva suspinând

- Te cred, dar uite ce puțin mai e din noapte

Şi călătorul se-opreşte, pasu-încetinind

Şi vede dimineaţa, da, cerul aproape.



Şi trec oamenii unul după altul şi-i privesc

Da' unii se apleacă să adune, dar oare ce?

Ah, vreascuri, paie, trestii, dar alţii?

Mărgăritare ale suferinţei, aur pentru cer...



Şi se duc anii, iar unii pleacă crezând că au tot

Dar ce folos că ţin în mână doar trestii şi paie...

Şi ceilalţi trec...ştiind că n-au nimic în mâini

Dar colo-n cer ei au comori de preț, nemuritoare !