Poezie Colindătorii (1)

Cu zestrea sfinţilor în spate

Prin ani şi secoli adunate

Ţi-aducem, Doamne, plini de dor,

Cântări înflăcărate.

Cântăm colindul sfinţilor

Ni s-a născut Mântuitor!



La ieslea umilinţii-n paie

În cele mai sărace straie

Venit-ai Tu din cerul sfânt

În lumea cu noroaie!

Şi-un cor de îngeri într-un cânt

Vesteau minunea pe pământ:



"Vi S-a născut un Fiu ceresc

E astăzi har sărbătoresc

Slăvitu-I nume e Isus

Vlăstar dumnezeiesc!

Pluteau cântările de sus

Din Răsărit pân'la Apus!



Pe-a Betleemului câmpie

Lumina, dar din veşnicie,

Aprinsă, vie, cobora

În zbor de ciocârlie.

În iesle Pruncul gângurea

Şi ceru-ntreg aplauda!



Pentru o lume în păcat

Măreţul Domn s-a dezbrăcat

De slava Lui din infinit

Şi-n lut S-a îmbrăcat!

Veni ca miel plăpând, smerit,

Cu dragoste împodobit.



Păstorii mult s-au bucurat

Şi toţi, umili s-au închinat

Copilului venit din cer,

În pace înfăşat.

Era-n acel boltit ungher

Un Rai cu sfere de mister!



Apoi ai turmelor ciobani

Ce aşteptau de mii de ani

Pe sfântul, marele Păstor

Cu suflet de orfani,

S-au dus a spune tuturor:

"Ni S-a născut Mântuitor"!



Acest colind s-a răspândit,

Pământu-ntreg s-a molipsit

De bucuria lor aprinsă

Şi cânt neprihănit.

Istoria a fost atinsă

De taina ieslei, necuprinsă!



De-atunci noi simfonii s-au scris

În bucurii de nedescris,

De la popor la alt popor

S-au răspândit ca-n vis!

Cântau răscumpăraţii-n cor

Măreţului Mântuitor...



Cu zestrea sfinţilor în spate

Prin ani şi secoli adunate

Ţi-aducem şi noi cu păstorii

Cântări înflăcărate.

Isuse, Sol al Aurorii,

Primeşte azi colindătorii!





Dec.14.2006