Poezie Invierea lui Lazar

(Ioan 11.1-46)



În Betania traia odata – Lazar care-a fost rapus –

De o boala nemiloasa pentru-ca...LIPSIT ISUS.

A ajuns sa fie pus în mormânt întunecos,

Fiind mort de patru zile, fiindca nu era Cristos.

Caci acolo unde-I lipsa Domnul nostru într-un fel,

Nimeni nu mai vietuieste, unde Domnul nu-I cu el.



El e pâinea noastra vie ce din cer la noi coboara,

Ca acei ce vor mânca-o niciodata sa nu moara.

El e Cel ce S-a jertfit sa ne scoata din noroi,

Când pe cruce la Golgota Si-a dat viata pentru noi.

El e Cel care-a-nviat sa ne dea din El putere,

Iar pe calea grea, spinoasa, sa ne fie mângâiere.

Fiindca El mai e Acela care-a fost de la-nceput

Când pe-aripa vesniciei, ne-a gândit si conceput.



*



Iar acum Cel din vecie – Fiul Tatalui Preasfânt –

A venit plângând la Lazar sa-l atraga din pamânt.

El S-a dus sa demonstreze ca îl poate învia,

Fiindca îl iubea pe Lazar, sora lui si pe Maria.

Caci Acel ce S-a facut un trup sfânt plin de-adevar,

Poate lesne sa-i învie pe toti mortii ca si Lazar.

El îi poate scoate-afara din mormântul de pacate,

Sa le-mparta pâinea vietii care-i scapa de la moarte.

El e Cel care-a învins pâna-acolo boldul mortii,

Ca sa dea la multi acces sus pe portile Cetatii.

Si mai e în El o forta colosala si profunda,

Ca din fata Lui nici Moartea n-ar putea sa se ascunda.



"Dati voi piatra la o parte" – le-a cerut-o la iudei –

(caci acesta era lucrul ce puteau sa-l faca ei).

Iar apoi, spre ceea ce, nu puteau ei ca sa faca,

Se apleca Solul Vietii boldul Mortii sa-l desfaca.

Pentru ei, era usor sa dea piatra la o parte,

Dar pe Lazar nu puteau ca sa-l scota de la moarte.



Când un lucru nu putem ca sa-l facem în vreun fel,

Noi atunci respectuosi sa-L lasam sa-l faca EL.

Nu atunci când nu ni-i partea, noi sa facem treaba Lui,

Iar atunci când am putea s-o lasam a nimanui.

Noi prin El avem chemarea sa ne facem datoria,

Cum facuse-atâtia sfinti, cum slujise atunci Maria.



**



Catre mortul, în pacate, de nu-ti vine sa te-apleci,

Se coboara Cel ce-I viu de acum si-n veci de veci.

Catre cel ce-i rau cazut într-o cloaca de pacate,

Vine Alfa si Oega ca sa-l scape de la moarte.

Spre acel ce sta de veghe si nu vrea sa-si lase crucea,

Se apleaca Domnul vietii, nu cândva, ci chiar atuncea!



Daca esti cumva cazut în mocirla de pacate,

Ce te duce si te-mpinge la pierzare si la moarte,

Da piatra la o parte de pe grota vietii tale,

Sa Se-aplece Salvatorul cu-a-nvierii fortii Sale.

...El e singur ce te scoate din mormântul pacatos,

si sa-ti dea din pomul vietii sa te faca sanatos...

Omul care-a mers cu bine si n-a fost deloc rapus,

Va ajunge acolo-n slava fiindca n-a...LIPSIT ISUS.