Poezie TE-AI COBORAT, ISUSE...

TE-AI COBORÂT, ISUSE...



Te-ai coborât , Isuse, la noi, la pământeni

Din Ţara fără umbre, din Plaiul luminos

Să ne ridici din nepăsare, să ne faci moşteni

Ai stărilor păstrate pentru neamul credincios.



Din dragoste nemărginită pentru făpura rătăcită

Tu ai venit pe Terra; era o situaţie-ncâlcită

Toţi rătăceau ca nişte oi fără păstor

Era nevoie urgentă de-un etern Mântuitor.



Ai renunţat la glorie venind în umilinţă

Căci Ţi-a păsat de noi; eram ai Tăi

Am fost rebeli, am fost nespus de răi

Dar Tu-ai venit să dai speranţă şi credinţă



Planeta-ntreagă era cuprinsă de-ntuneric

Iar răzvrătirea ajunse la punctul culminant

S-a meritat să laşi acel tărâm feeric

Să izbăveşti o omenire prăbuşită în neant...



S-a meritat să vii cu o cerească misiune

Pe care-ai înţeles-o ca Fiu şi Împărat

Şi ai sădit în noi un duh de-nchinăciune

Şi simţuri pentru ce-i divin, curat.



Ai părăsit pentru o vreme cereştile splendori

Să dai lumină minţilor întunecate

Şi nu ai fost primit cu osanale sau cu flori

Ci foarte mulţi avut-au privirile-ncruntate.



Dar cei ce-au înţeles că ai venit cu pace

Atunci când Te-ai născut în loc neînsemnat

Se străduiesc să-Ţi dea ce Ţie-Ţi place

Să-Ţi dea iubirea lor, să-Ţi dea un trai schimbat.



Lucrarea a fost sfântă, planificată Sus

Şi-nfăptuirea ei cerea o întrupare

Iar planul mântuirii nu Ţi-a fost impus

Căci ai venit de bună voie să dai răscumpărare.



Gustăm şi azi din farmecul sublimei sărbători

Şi ne proşternem fericiţi la sfintele-Ţi picioare

Cu Tine suntem oricând mai mult decât biruitori

O, cum să nu-Ţi aducem onor şi adorare?



Te proslăvim acum şi-n vecii care vin

Eşti Steua vieţii noastre, eşti Rege şi eşti Mire

La tot ce Tu ne spui noi vom rosti "AMIN"

Şi aşteptăm cu dor nestins a doua Ta venire.



gc/17 dec. 2006