Poezie Invierea (9)

Se vesteste-n lumea aceasta

se vesteste-n lung si lat,

ca Cristos goli mormântul,

îl gloi caci a-nviat!

Cum trecuse El prin moarte,

fiind plin de-a Sa putere

iata ca si noi prin Domnul

vom ajunge la-nviere.



Cum iesise din mormânt

când iesise El la viata,

ne va scoate si pe noi

în genuni de dimineata.

Daca noi îi suntem martori

martori buni cu-adevarat,

s-anuntam în lung si lat

ca Cristos a înviat.



Când noi împânzim în jur

împânzim credinta treaza,

vor ajunge multi sa creada

cum ca mortii înviaza.

Când se vede-n jurul nostru

o nadejde treaza, vie,

vor putea si ei sa creada

cum ca mortii or sa-nvie.



Daca nu esti tare-n fapte

nu esti tare cum te porti,

nu vor fi prea multi sa tinda

spre-nvierea celor morti.

Si de vad în viata noastra

o credinta slaba, moarta,

nu vor crede nici ca mortii

vor putea-nvia vreodata.



Când ne vad pe noi iesiti

din mormântul de pacate,

vor putea asa sa creada

c-or iesi si ei din moarte.

Ei privesc spre noi întruna

sa ne vada-având putere,

ce-ar putea ca sa-i inspire

catre Marea Înviere.

Sa-i lasam ca ei sa vada

ca luptam pentru trezire,

si asa vor crede-n Domnul,

ca nu-i lasa-n putrezire.

Daca noi vom fi în viata

fara umbra de pacat,

vom putea sa spunem lumii:

"UN CRISTOS A ÎVIAT!"

Amin.