Poezie O, neprihanit Parinte...

O, NEPRIHĂNIT PĂRINTE...



O, neprihănit Părinte

N-am cuvinte să exprim

Mulţumirea mea profundă

Pentru Harul Tău sublim...



Harul Tău ce mă inundă

Şi mă face fericit

El m-a scos din întuneric

Când eram nenorocit.



M-ai călăuzit prin flăcări

Prin furtuni şi valuri mari

Şi m-ai aşezat în rândul

Creştinilor temerari.



Mă avânt cu îndrăzneală

Pe drumul ce duce-n sus

Ştiu că braţul Tău puternic

Mă ţine lângă Isus.



Zilnic bunătate-Ţi mare

Mă-nsoţeşte pe cărare

Nu voi regreta nicicând

C-am răspuns la-Ta chemare.



Nu mi-e teamă de furtuna

Ce se-abate furioasă

Când eşti Tu în barca vieţii

Lupt cu inimă voioasă.



Ca Enoh cel din vechime

Merg cu Tine orişiunde

Căci prezenţa Ta cea dulce

Mă-nsoţeşte, mă pătrunde.



O, neprihănit Părinte

Vreau cu zel să Te slujesc

Să-mi pot sfârşi pribegia

În locaş împărătesc.



gc/Decembrie, 2006