Poezie A fost o dat-un copilaş

A fost odat-un Copilaş

născut într-o livadă

în grajd, afară din oraş

...şi-atât era de drăgălaş

ca mii şi mii de îngeraşi

s-au coborât să-L vadă



În noaptea-n care S-a născut

s-a-nfiorat pământul

cu cântec Cerul s-a umplut

şi crai din loc necunoscut

îngenunchind, când L-au văzut

I-au sărutat veşmântul



Apoi trecut-au rând pe rând

ca ceasurile anii,

creştea copilul cel plăpând

Curat,

Frumos,

Cuminte,

Blând...

dar Îi creşteau cu negru gând

şi Iuda

şi duşmanii...



El aduna copiii buni

în jurul Lui grămadă

din stele le-arăta cununi

şi sori frumoşi

şi mândre luni

şi le-arăta cu drag minuni

cum n-au mai fost să vadă



El îi iubea cu-atâta dor

iar ei la fel pe Dânsul

de-aveau vreun păs în viaţa lor

vreo cerere,

vreun plâns,

vreun dor

El le-asculta, şi iubitor

le alina tot plânsul



Îi învăţa cântări de sus

din ceialaltă lume

ei ascultau cu gândul dus

cântări cum nimeni n-a adus

poveşti cum nimeni n-a mai spus

de zări cu dulce nume.



Dar într-o zi s-au adunat

duşmanii plini de ură

L-au prins,

L-au dus

şi L-au legat

cu spinii L-au încununat

şi L-au lovit şi L-au scuipat

şi Faţa I-o bătură.



Pe cruce-apoi L-au răstignit

cu doi tâlhari a-rândul

şi in mormânt pecetluit

L-au pus...

apoi L-au străjuit..

Dar El era din cer venit

şi-a biruit mormântul



Puteri nespuse El avea

pe toţi să-i nimicească,

dar n-a voit,

El suferea

că-n mila Lui pe toţi vroia

prin crucea Lui.



prin moartea Sa

de iad să-i mântuiască.



...El a-nviat şi Sus în Cer

'nălţatu-S-a-n mărire

Dar mila multelor dureri

L-aduce către cei ce pier

şi El coboară când ei cer

la dânşii, cu iubire...



×××××××××××××



Ca-n vremea despre care spui

curând El iarăşi vine

să-i ia la El în cer pe-ai Lui

Acolo unde jale nu-i...

Isuse, când o să-i adui

Te-ndură şi de mine.