Poezie Pe uliţi, tremurînd.

E noapte liniştită şi-n vetre arde focul,

Iar oamenii-şi deşartă poverile de rînd,

În timp ce o fecioară îşi aştepta sorocul

Să-L nască pe Mesia pe uliţi tremurînd.



„Nu-i loc de găzduire!" - povestea se repetă:

L-aceaşi întrebare un singur trist răspuns.

Şi-n el se regăseşte pămîntul ca planetă

Nu Betleemul numai, sub colb de vremi ascuns.



Cînd ca şi-atunci la poarta fiinţei tale bate

Mîntuitorul slavei stăruitor, supus,

Dincolo de zăvorul intrării ferecate

Se-aud aceleaşi vorbe: „Nu-i loc pentru Isus!"



Cum poţi să-L ţii afară, nepăsător şi rece,

Cînd EL vrea să-ţi dea pace şi mîntuire-n dar?

Nu ştii că într-o clipă se va putea să plece,

Ducînd la alte inimi oferta Lui de har?



E noapte liniştită. În vetre arde focul.

Iar oamenii-şi deşartă poverile de rînd,

Pe uliţi, o fecioară îşi aştepta sorocul

Să-L nască pe Mesia, respinsă...tremurînd...