Poezie Doamne, nu cumva sunt eu?

Iuda, vânzatorul, a luat cuvântul si I-a zis:

"Nu cumva sunt eu, Învatatorule?" "Da", i-a raspuns

Isus, "tu esti!" (Mat. 26.25)



Se zbat în lumea aceasta

oameni dupa cum li-e felul,

care nu-si mai vad menirea

dupa cum nu-si au nici telul.

Si când stau si ma gândesc

mie-mi e destul de greu,

apoi si-ntrebarea-mi vine:

"Doamne, nu-s ca ei si eu?"



Altul merge-n nepasare

fara pic de constiinta,

iar când vine încercarea

îl zdrobeste-n necredinta.

Si asa ma-ntreb întruna,

nu o zi ci tot mereu:

"Doamne, oare nu se poate

ca si el sa fiu si eu?"



Unii nu iubesc nimic

din ce scrie în Scriptura;

pentru ei nimic mai rau

ca a ei învatatura!

Altul dupa cum se poarta

nu se-ncrede-n Dumnezeu

si asa eu iar ma-ntreb:

"Doamne, acela nu sunt eu?"



Unul merge fara teama

catre rele tot se-ntinde,

si când prinde o oferta,

iarasi pe Cristos Îl vinde.

El pe Domnul Îl priveste

doar cu ochi de fariseu,

ori asa din nou ma-ntreb

"Doamne, nu cumva sunt eu?"



Chiar de nu se târguieste

pentru doi sau trei arginti,

dar o face ca la târg

când înseala chiar pe sfinti!

Te suceste si te-nvârte

ca sa-si puna-n portmoneu;

despre acesta iar ma-ntreb:

"Doamne, nu cumva sunt eu?"



Altul, când pe strada vede

o persoana mai saraca,

(care iute-ti sare-n ochi

dupa cum sumar se-mbraca),

îsi opreste-n ea privirea

precum mingea în fileu

si ma-ntreb a sasea oara:

"Ca si el ma uit si eu?"



Si asa tot zi de zi

îi surprinzi mereu pe unii

cum sunt plini de duhul vremii,

nu de cel al rugaciunii.

Si din nou eu reflectez

chiar de-mi e destul de greu

când mai vin iar cu-ntrebarea:

" Printre ei, nu sunt si eu?"



Ai umblat Isuse Scump

dupa cel mai pacatos,

ca sa-l scapi de chinul vesnic,

de dusmanul fioros.

Iar acesta – om viclean –

Te-a lovit cu mult tupeu,

si acesta nu e altul:

"Doamne, acesta...sunt CHIAR, EU!"

Amin.