Poezie NU-N ZADAR...

NU-N ZADAR...



Nu-n zadar s-a petrecut o dramă

La Golgota, pe dealul solitar

Acolo un Fiu ceresc, un Împărat de seamă

Învrednicit de Sus şi fără teamă

S-a dăruit să-nnobileze sufletul hoinar.



Nu-n zadar avut-a loc o tragedie

Cum n-a fost alta şi nici nu va mai fi

Căci Mielul fără pată a fost o jertfă vie

Cine-o acceptă are acces la-mpărăţie

La negrăite splendori şi părtăşii.



Nu-n zadar avut-a loc o răstignire

Prin ea s-a împlinit divinul plan

Cine-l acceptă este stăpân pe fire

Poate obţine gust de nemurire

Şi-i animat de-un sfânt elan.



Şi nu degeaba şi suliţi şi piroane

Străpuns-au trupul unui Sfânt

De El se ataşează şi astăzi milioane

Ştiind că vor primi în Cer coroane

Ca răsplată că vor rămâne-n Legământ.



O, nu-n zadar! O, nu-n zadar!

S-a scurs pe lemn divinul sânge

El poate face pur spiritul murdar,

Poate mântui pe sărac şi milionar,

Pe cel ce nepocăinţa-şi plânge.



O, jertfă sfântă! O, dar divin!

Adus-aţi Har în inimile goale

Adus-aţi încredinţare şi alin

Şi-aţi dat vieţilor un nou destin

Să nu mai fim străini aici în Vale.



Nu-n zadar avu-a loc o răstignire

La Golgota, pe dealul solitar

De-acolo curge rîul de iubire

Ce-i darul pentru întreaga omenire

E cel mai preţios mărgăritar.