Poezie Te vad

Doamne , Tu m-ai creat, mi-ai dat viata, vreau ca sa te vad odata, Vreau sa Te privesc cu ochii mei de muritor, ca numai Tu mi-esti Tata;

Imi stii dorinta, mi-o-mplinesti, ca mi-ai facut sensibil ochiul meu

Si-asa am putut sa-l vad de cate ori am vrut pe insusi Dumnezeu. Mi-ai aparut in curcubeul din roua ce s-a strecurat grabita-n floare, In bulgarul de nea, in crivat, in stropii mari de ploi si in ninsoare.

Si-atunci cand m-am uitat atent la Tine,

M-ai ajutat ca sa te vad atat de bine.



Mi-ncanta ochiul Frumusetea ta, splendoarea-n inceput de primavara

Cand greierul incepe sa taraie zglobiu, eu Te zaresc in fiecare seara,

Te-admir in fiecare nor ce-apare lenes pe azurul neted din amurg, Te vad in mari cascade, in valuri uriase si-n apele ce curg,

Cand ochii mei mariti sunt de uimire; i-ndrept cu greu in sus, Incremenit ma uit la Tine si n-am nimic de spus.

Imi oboseste privirea mea de pacatos.

Ca esti atat de minunat si de frumos.



Plec ochii rusinat ca nu Te pot privi asa cum as fi vrut, in intregime Cand, Doamne, cu-a mea naivitate i-am dus spre-a Ta nemarginire. Atata de departe-mi pare cautarea si-n tot aceeasi clipa ma-nconjori,

Te vad in preajma mea, pe bratul Tau ma tii cand plang de-atatea ori.

Din dragoste, Tu m-ai lasat sa Te privesc, mi-ai dat atatea-n dar, Eu, care-am fost, candva, atat de mic si-atata de murdar.

Nu am sperat ca in acest tumult

Sa fiu iubit de tine-atat de mult.





Cu Tine-alaturi

Privesc in apa linistita ce-i mai adanca azi ca ieri,

Cu lacrimi picurand alene care se pierd in triste seri,

In necuprinse gropi de mal, din care mana Ta de Tata

Le pune toate-ntr-un burduf, sa mi le-arate-odata;

In cerul Tau, azur, feeric

Ce nu va fi plin de-ntuneric.



O limpede licoare in care se-oglindeste chipul meu tacut,

Tresar ingandurat amintindu-mi ca sunt creat din lut.

Doar amandoi pe mal, Tu si cu mine; eu lutul,Tu Olarul,

Din cerul oglindit de ape imi vezi, imi simti amarul,

Spre mine trimiti o mangaiere,

Pe valuri, un vant usor , o adiere.



In lumea-n care banul e singura valoare sunt un nimic,

Marimea conteaza pe pamant, iar eu Isuse-s mic,

Noi doi as vrea, mai mult sa stam, Tu nu esti ingamfat,

Vorbesti cu mine si nu Te eschivezi, desi mult mai bogat

Esti , decat toti impreuna,

Cei care-averi lacomi aduna.



In aurii scantei se-ascunde grabit sclipind in jur,

Gigante departari acopera cu rosul foc, un soare pur.

Cu Tine-alaturi chiar si-apusul e mai romantic, Te prefer,

Oricarui om, fiinta, lucru, desi Te simt intr-una auster. S

tiu ca ma iubesti si-ai vrea ca sa ascult

Nu ce imi spune lumea, ci glasul Tau mai mult.