Poezie Nu pentru tine

Nu pentru tine-a fost creat sa fie iad,

Nu pentru tine vesnic flacarile ard,

Nu pentru tine-i dat sa fie-acolo chin

Si suferinta grea cu ne-ntrerupt suspin.



Nu ti-i destula valea plangerii de-aici,

Doar cu dureri si jale, necazuri mari si mici,

Nu ti-i destula ura ce-o vezi in jurul tau,

Nu vrei sa ai iubire? Vrei doar ce este rau?



Esti vinovat si esti certat cu Dumnezeul viu,

Cum o sa stai in fata lui, acolo , mai tarziu?

Esti pacatos si condamnat vei fi fara scapare

De-un Dumnezeu curat, puternic , bun si mare.



Nu crezi c-atunci, ca sa te apere, ar fi mai bine

Sa ai pe cineva aproape sa fie langa tine?

Sa te iubeasca si sa te-aseze mai presus

Decat orice creatie a Sa; Domnul Isus...



Poti ca sa faci cele mai bune dintre fapte,

Poti si poruncile sa-ncerci sa le tii toate,

Destul un gand fugar si pacatos sa-ti treaca

Pentru ca tu un vinovat sa fii la judecata.



Fara Hristos nu te gandi ca este mantuire

Si nimeni nu-i curat, asa...din a lui fire.

Pareri de rau sa ai si ochiul tau ce plange,

Pacatul intinat sa-l speli in a Lui sange.