Poezie Fericiri

Plangi? Nu uita ca lacrimile-ti sunt culese de insusi Dumnezeu;

Firave nestemate ce limpezesc obrajii si inima de greu,

Te-a intristat vreo boala ce mistuie adancul fiintei tale?

Si in dureri nespuse te chinui si nu mai poti de jale?



Esti singur si-ai vrea durerea sa ti-o mai spui la cineva,

Vezi doar in jur ochi reci si goi privindu-ti fata ta,

Nu crezi ca un om mai poate sa creada necazul tau indata

Cu drag si cu iubire sa-ti stearga fata-nlacrimata?



Ai fost de-atata vreme flamand si singur,strain, bolnav si gol,

Nu s-a gasit prin preajma a dragostei vreun sol;

Ti-a-ntins tot El, Hristos,paharul cu apa si hrana-nbelsugata,

Te-a imbracat pe placul Lui, ti-a dat ce ti-ai dorit indata...



Asa esti de uimit...ca esti frumos la fel cum sunt si crinii,

Iar toti cei rai din jurul tau te-nteapa, vai, ca spinii.

Ferice ca-mpotriva ta doar lucruri rele s-aud si-ii tot neadevarat,

Ferice ca tu plangi, c-odata... vei fi doar mangaiat,



Ferice ca esti ocarat si-mpins mereu de toti spre usa cu dispret,

Ferice; ca tu-l vei vedea in slava pe Dumnezeu maret,

Ferice ca esti bland si suferi din cauza ca-mplinesti Cuvantul,

Ferice ca tu vei mosteni cum e promis: pamantul.