Poezie Caile

Ne-ai pus aici pentru o vreme si-ai hotarat cu tunet glas

Sa stam apoi in asteptare in locu-acesta ; scurt popas,

Un timp ne-ai dat pe care cale s-alegem a ne indrepta

Si-ai pus in noi, in fiecare: un gand, un dor, vesnicia.



Urcam pe-un drum in care spinii ne fac s-avem ranile-adanci,

Pasim anevoios...spre Dumnezeu se urc-adeseori si-n branci,

Nu e crestin sa poata spune ca merge cu Hristos si el nu gusta

Din prigoniri sub orice forma; c-asa-i pe calea cea ingusta.



Ca-i mai usor s-o iei la vale facand la tumbe-n ritmuri diavolesti,

Chiar daca mai tarziu, acolo, inconjurat de flacari te trezesti.

Vom auzi ...cand drumurile noastre s-or desparti asa curand

Un vaiet trist, pe note-nalte, de jale, ca un cant prelung.



Cand casa noastra-ndepartare o vom vedea cu-atata drag,

Iar tatal nostru si cu fratii or sa ne-astepte toti in prag,

Un cant sfasietor si tragic dintr-un adanc indepartat

Va fi al celor ce atata... au tot dorit sa mearga-n iad.



N-a stat vreodata-n noi vreun merit chiar de-am urcat atat de greu,

Ca n-am putea s-avem iertarea de nu ne-ar da-o Dumnezeu,

Din inima inselatoare, nespus de rea, nimic nu iese bun

Si nu-L primeste-n ea pe Isus decat acela ce-i nebun.