Poezie Unde esti

Stai la hotarul lumilor ascunse de ochiul pamantesc, nepasator,

Ai vrea ca sa le vezi si parca...nu stii cum ti-ar fi tie mai usor;

Cu teama si stupoare-asculti al intrebarilor nonsens

Cand: "unde esti"? si "ce-ai sa faci"? ti-apar in cale tot mai des.



De Dumnezeu te-ascunzi si-acuma-ntr-un tufis, tot gol, tacut

Cum a facut Adam cu teama candva-n gradina mai demult

Te-ntreaba si pe tine azi, doar"unde esti"? "in care loc mai stai"?

De ce dai vina pe alaturi cand vina... numai tu o ai ?



Cat de usor spre intuneric hotarul l-ai trecut cu indrazneala,

Cand...mai frumos era lumina s-o iei ca altii; cu navala,

Te urmareste c-o-ntrebare din vesnicii cu dragoste, Hristos,

Aceeasi intrebare care...ti-ar fi si tie de folos.



Absent din gandurile tale, din inima ce-i plin-atat de tine,

Plecat de-acasa cand El bate, absent si azi, absent si maine...

Surprins, din a vietii carte cand vei vedea ca esti absent

Iti va parea atat de rau ca-n viata n-ai fost la Isus mai atent,



In chinuri vei fi si-n agonie, absent va fi de-acolo Dumnezeu pe veci,

Fara iubire si-ndurare, tu, nicaieri nu vei putea sa pleci.

Mai ai un timp ce vesnica iubire ti-acorde haina sa ti-o speli murdara

In sangele lui Isus, iar de nu vrei, sa stii; ramai afara,



Absent la tronul judecatii vei incerca sa fii, vei vrea sa-l ocolesti,

Dar Dumnezeu te va striga atunci pe nume: "unde esti"?

Va trebui ca singur sa te aperi si capu-n jos il vei pleca incet

Caci vinovat vei fi de-n viata ta Hristos a fost absent.