Poezie Mamona

Un minunar servitor este banul, dar un stapan ce este nemilos,

Loialitate si iubire cere, care-apartin pe drept doar lui Hristos,

Bogatia-i murdara, 'nselatoare, dar s-o sfintesca poate Dumnezeu,

In scopuri pasnice, inalte, in scopuri nobile atinse greu.



Mamona-n care multi se-ncred, e bogatia personificata,

In al sau spate se afla puteri spirituale ce vor o viata devotata,

Puteri seducatoare, ce fac posesiunile sa fie si mai periculoase,

Cand inaltate-s intre oameni, sunt pentru Dumnezeu scarboase.



In cursa inchinarii la Mamona poate fi prins si cel mai bun crestin,

Sa nu-si dea seama de aceasta si-n bani el sa-si gaseasc-alin.

La fel cum este Dumnezeu...si banu-i peste tot, atotprezent,

Siguranta dand si libertate, vinovatia s-o produca poate in suflet.



Prilej de ingamfare este,pentru oricine vrea sa aiba bogatie,

Nadejdea sa si-o puna-n bani, ar insemna o goana-nnestatornicie.

Chiar daca satisface lucrul, ce cumparat cu bani se poate-ndata,

Nici un folos daca se pierde ce banul nu poate cumpara vreodata.



Imparatia Domnului e cea mai mare bogatie din universu-ntreg,

In avutii si-ambitii, cei care sunt acolo, lacomi nu se-ntrec.

Totii oamenii bogati, rasplata si-au luat, ei au primit aicea mangaierea

Si vor da socoteala, daca n-au fost atenti unde si-au pus averea.