Poezie Crestinii

Domnul Isus nu a murit ca sa ne faca bogati si fericiti,

La costat enorm pe Dumnezeu si a platit sa fim sfintiti,

El n-a fost un succes, n-a fost bogat, era la fel cu cei saraci,

Cei lacomi ce aspira la succes nu ii sunt dragi.



Un comisionar ceresc, El nu-i, ca sa raspunda la orice chemare,

Sa se asigure ca bucurie au de viata cei ce traiesc in bunastare.

Crestini-adevarati sunt cei impovarati, raniti, in prigoniri,

Cei care cauta sa fie de-ajutor in lumea de nevoi, nenorociri.



Nu-s vanzatorii de succes si n-au miros de bunatate alterata,

Ii umileste lauda si nu-i flateaza, de au credinta-adevarata.

Nu sunt celebritati, nici oameni cu medalii, dar fara cicatrici,

La fel ca si Isus, ei sunt respinsi, saraci , umili si mici.



Crestini-s o familie unita ce in iubire traiesc si se aduna,

Ca o armata de ordine asculta, luptand cu totii impreuna,

O turma ce cauta protectia lui Isus, in lumea cea periculoasa,

Pe mirele ceresc, asteapta ca sa vina, de aceea-s o mireasa.



Ei nu au idoli, iar pe Mamona il detesta cu tot ce-i apartine lui,

Unul pe altul nu se discrediteaza si...nu fac raul nimanui,

Intampina orice, nu sunt fricosi, ei au curaj sa mearga inainte,

In competitii nu se-ntrec, crestini-au dragoste fierbinte.