Poezie Isaia 53

Cine a crezut in ceea ce ni s-a vestit,

Cine-a cunoscut vreodata bratul Domnului,

Ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat,

N-avea nici frumusete si de toti era lasat,

N-avea nici stralucire, privirea s-o atraga,

Infatisarea lui n-avea nimic sa ne mai placa,

Era dispretuit si parasit de oameni,

Isus. Om al durerii si-obisnuit cu suferinta,

El era strapuns pentru pacat.



Totusi, El suferintele noastre le-a purtat,

Durerile noastre-asupra lui, El le-a luat,

Noi am crezut ca este de Dumnezeu lovit,

Nu a deschis gura cand a fost chinuit.

Noi rataceam pierduti pe-acelasi drum,

Dar Domnul a facut sa cada tot asupra Lui,

Prin apasare l-au luat si judecat pe Isus,

Macar ca nu facuse nici o nelegiuire,

El era strapuns pentru pacat.



El fusese sters de pe pamantul celor vii,

Dar dupa ce-si va da ca jertfa viata Lui,

Va vedea o samanta de urmasi ce va trai,

Lucrarea Domnului, in mana lui va propasi.

El va vedea rodul muncii sufletului sau,

Ca i-a-mpacat pe oameni cu Insusi Dumnezeu,

De-aceea partea lui o va-mparti cu cei puternici

Pentru ca s-a dat pe Sine Insusi la moarte.



El era strapuns pentru pacat.