Poezie Pacatul (4)

E imbracat in haine de matase, cu vii culori de curcubeu,

E o insult-adusa-ntelepciunii marete-a lui Dumnezeu.

O nebunie e pacatul ce afecteaza sufletul bolnav,

Directie gresit-a vietii spre un final care e grav



Distruge-n calea lui tot ce-i frumos, de Dumnezeu creat

Si trage dupa sine-ntotdeauna, pacat dupa pacat,

In draci i-a transformat pe ingeri, pe Iuda-n vanzator,

Ca un taciune e pacatul ce se aprinde-atata de usor.



La fel ca vanatorul pandeste prada si sta-n tufisuri

Si-o prinde in capcana cand e-ncurcata-ntre hatisuri,

E singuru-al carui turn se-nalta si-ajunge pan'la cer,

In jurul lui e intuneric si suflete ce il adora pier.



Pacatul este-nvins atunci cand este-adus sa fie la lumina,

Cand nu provoaca-n cineva mereu mizerie si vina,

Pacatu-i tot ce poate fi mai rau si el formeaz-un iad,

De el se scapa doar trecand prin a lui Isus vad.