Poezie Doar pentru pacatosi

Un pas si inc-un pas ce doare, cu umeri-ndoiti, prin ploaia de ocari

In strigat necurmat al gloatei, prabusit, cu ultime sfortari Hristos priveste-nlacrimat cu ochi mahniti , duiosi

Spre mainile ce Il apuca , stiind ca o sa moara; doar pentru pacatosi.



Un lemn ce jalnic se inalta pe orizontu-ntins intr-un amurg unic Cu fata-n lacrimi si in sange se uita spre cerul cel falnic;

Cu picuri calzi e scris pe trunchiul copacilor umbrosi

Sa stie toata lumea ca sangele a curs; doar pentru pacatosi.



Un strigat uimit in care intrebarea chinuitor ramane suspendata

Intre-un pamant ce nu-L doreste si-ntre un cer intunecat deodata;

In juru-I necredinta, grupuri din care-L privesc cei curiosi,

E parasit de toti, de Dumnezeu e parasit; doar pentru pacatosi.



In fata marii asemeni cu cristalul, la tronul alb fara cununi, Nemantuiti, fara Hristos, vor sta acei ce au crezut ca-s buni,

Iar nunta Mielului ce-a pregatit-o pe norii cei pufosi

Va fi pentru acei ce-au fost recunoscuti; doar niste pacatosi.