Poezie Rusinea

In voie cand intra, tulburand linistea prin tainice chemari,

E raul ce inauntru incolteste si fatal cand dupa el nu vine, rusinea faptei intamplate, mania lui Hristos atrage dupa sine.



E deplorabil cu pacatul sa cochetezi, spre dezastru aluneci fara indoiala, Fara rusine-ajungi sa crezi ca el e pentru tine-o fala.

Te-ascunzi in imbuibarea-ti groteasca, te minti tu singur ca-i firesc,

Placerea sa o simti in pofte, sa faci ce nu e crestinesc.



Nu-i rusinos ,emblema ta sa fie un stomac, sa nu mai vezi nimic,

Sa nu-i refuzi nici o placere si-n jur sa nu te uiti un pic?

Nu, nu te pacali: mai rea decat rusinea e ca rusine sa nu ai, Un munte sa te crezi si pe-altul sa-l vezi de sus ca pe un pai.



Soapte razlete, placute iti spune cel ce planuri si-a facut

Ca sa te tina departe de Hristos si raiul sa-l vezi aicea pe pamant.

E rusinos dispretul,dar e pacat ales si nobil,sus pus intotdeauna,

Bun frate cu mandria, la fel de odios, nu-i da nicicand tu mana.



Rusinea te face sa te vezi iar gol, sa-ti pui iar frunze de smochin,

Cu spaima, ca-n Eden, s-astepti sa fii descoperit, rusinea e un chin.

Oricat de grava-i fapta care rusine ti-aduce, iertata-i de Hristos

Cand tu il rogi pe El sa-ti ia tot ce ti-e de prisos