Poezie Toarna har de sus

Toarna har de sus



Nu prin merit sunt ce sunt.

Nici cu fapte si cuvant.

Nu ma pot asemana,

Cu acei din fata mea.



De-as lua in maini ce am

Sau prin lucruri cate dam,

Sigur ma voi rusina

Ca nimic e - viata mea.



Se vedea in jurul meu

Urme pentru vesnicie.

Nu trebuia decat sa calc.

Si s-ajung unde El stie.



Zaboviind ma aratam

Sigura de-a mea credinta,

Dar incet ma distantam.

Firea mea fara stiinta.



Azi intorc din pasii mei,

Pe unde a fost mereu,

Calea care ma conduce

Pana sus la Dumnezeu.



Si motivul ce m-aduce

Sa ma prind de urma Lui,

E o dragoste ce-o vad

Chiar din partea Domnului.



El stia de ezitare,

Orice mic suspin al meu.

Nu ma arunca afara

Cand greseam ca mi-ara greu.



Har de sus cadea pe mine

Din locuri mai felurite

Ca o ploaie de iubire

Ce se cobora-n tacute.



Eu, cand ma vazui asa

Cum sa nu-L marturiesc,

Pe acel ce ma iubea

Si vrea sa Il intalnesc.



Din nimic nimica naste,

De sus cade orice pun.

Dar cu Domnul o minune

Este viata mea acum.



Amin