Poezie Binecuvantare

Din bruma rece-a noptii, strop lenes mangaiat de-o raza prea tarzie,

Pe boabe mari de struguri grei in trist peisaj de toamna aramie,

Un dar ce face omenirii, El, Dumnezeu la cei ce-s rai si la cei buni,

Cald soare-a rasarit, navalnic, dand rod mladitei din strabuni.



Din spic,o paine pregatita, ai Sai copii primesc de secole ca-n somn,

La masa Lui imbelsugata se-apropie cu totii, ca doar El este Domn.

Din infinita-mparatie, de-i cautata doar, revarsa pe deasupra darnic,

In parguiri inmiresmate, cu vii culori, recolta stransa grabnic.



De miile reci brazde, umplut e orizontul, in pregatiri pentru-n alt an,

Mai roditor pamantul ca sa fie, mai multe boabe intr-un lan,

De multumiri e plin vazduhul, in nesfarsit ocean crepuscular,

Spre Dumnezeu ce-ncununeaza anul cu bunatatile aduse in hambar.



Pasii lui varsa belsugul, de bucurie striga toate" slava" pe pamant;

Rauri, campii si dealuri se desfateaza-n soare, ploaie, vant.

O nesfarsita bogatie, credinta rasplatind-o-n binecuvantare,

Indestuland dintotdeauna, ca ieri si azi, pe fiecare.