Poezie La poarta Raiului (1)

LA POARTA RAIULUI



”Veniți voi toți care-ați răbdat

Ocări de dragu-mpărăției

Veniți la Cel ce v-a salvat

Din mediu-acela-ntunecat.

Azi, e finalul drumeției.”



Și solul a mai zis duios:

”Fiind în lumea de durere

Voi ați rămas lângă Hristos

Chiar dacă drumu-a fost pietros

Căci ați crezut în Înviere,



Și n-ați admis vreun compromis

În cursa grea a pribegiei

Iar sufletul nu l-ați închis

La ce venea din Paradis

Și nici la glasul omeniei,



Trecut-ați des, prin încercări

Dar n-ați abandonat lucrarea

Au fost și sumbre întâmplări,

Au fost și nerealizări

Dar n-ați pătat cu colb chemarea.



Când valul urii v-a atins

N-ați fost împinși spre prăbușire

Ci cu iubire l-ați învins

Și niciodată nu s-a stins,

În voi, dorința de slujire.



Pe-ngusta cale ați purtat

Stindardul luptei cu-ndrăzneală

Și n-ați uitat ce-ați învățat

În Școala ce un crez v-a dat

Spre a-nfrunta necaz și boală.



”Veniți, acum! Veniți! Intrați!”

Mai zise solul de-ncheiere

”O să-i vedeți pe-ai voștrii frați,

Pe veci o să vă bucurați

Simțind cereasca adiere.”



George Cornici/ 20 Iunie, 2012