Poezie Nu pot refuza

Lasand in urma un cosmar de greu pacat, patat fiind o vesnicie,

In loc de iad mi-ai daruit iertarea, m-ai scos atunci si din robie.

O mostenire-n scopul Tau este sa-mi dai pe langa mantuire,

Nu pot nicicum sa te refuz; e voia Ta, e planul Tau si-a Ta iubire.



Cu nimeni nu vrei sa ma-mparti, Tu Dumnezeu ma onorezi pe mine,

Un muritor de rand, plebeu dispretuit, prin har eu vin la Tine.

Trecut prin focul Tau, la chip cu Isus , predestinat am fost candva

Sa ma aseman, iar Tu ce-ai hotarat cum pot eu refuza?



O coarda mic-ai pus in mine, cand o atingi ea sa vibreze lin,

Sa imi arati un rasarit de soare si in apus sa-mi iasa un suspin.

Cand vad un camp cu flori, privindu-l eu ma topesc induiosat;

Cum sa refuz ce Tu in mine asa frumos ai aranjat?



Daca ai hotarat ca sa privesc noaptea pasnica de fiecare data,

Cand ea apare sa ma bucur si s-o iubesc cum este-asa, intunecata,

Daca mi-ai dat auz ca sa ascult clinchet de stele spre slava Ta, Divine...

Cum as putea sa Te refuz, sa-mi smulg placere-aceasta chiar din mine?



Cu usurinta le iau toate din mana Ta, superbe darurile sfinte

Si-Ti multumesc; de clipele ce-s grele as vrea ca sa-mi aduc aminte.

Nori negri, zbuciumati de vantul ce viata mi-o scutura navalnic,

Cum pot ca sa-L refuz vreodata pe-un Dumnezeu atat de darnic?