Poezie Fara tine

Zile fara Tine; în uitare sa fie trecute

Cer mohorât cu nori cenusii, ore pierdute

Clipe amare cu suflet golit de iubire

Din mine-mi lipseai si totul era amagire



Din marea de griji scufundat în disperare

Priveam spre Tine plângând cu-ntristare.

Fara Tine, Isuse am fost.

În lume n-aveam niciodata vreun rost.



Speranta n-aveam fara Tine, iar pacea departe

De mine statea, raul mi-era ca un frate.

Ciripitul vioi si zglobiu cântat cu veselie

Nu-l ascultam cu drag si bucurie;



Nici seara în freamat târziu de visare,

Nici soapta chemarii Divine cu acea alinare

A Ta pentru mine

Nu m-a facut sa vad ca eram fara Tine.



Tot timpul a dat în mine cu piciorul...

Si ar fi vrut sa-si ia degraba zborul.

In ghiara sa ma tina diavolul hidos,

Nemernic, blestemat, salbatic, mincinos;



Sa ma mai tina prizonier fara de Tine

În veci de veci sa nu mai stiu de bine,

Dar m-ai iubit, ooo...Tatal meu

Atât de mult încât eu am stiut ca Tu esti DUMNEZEU.



Nu. Fara Tine, ochii dor privind cerul senin,

Dor mâini ce nu-s împreunate-ntr-un sfios închin .

Dor pasii ce aiurea pasesc când nu-s pe cale,

Genunchii dor când nu se-apleaca-n ascultare.



Toata fiinta-mi vinovata, fara Tine e pustiu...

Nu-i cale înspre viata si nu-i nimica viu,

Nu-i dor, nici fericire

Si nu-i nimic în univers fara de Tine.